de Maura Trocan
Static
Stropii reci de ploaie se desprind din bolta cerească asemeni unor cristale rare, continuându-şi elegantul picaj peste oraşul Dara, desfăcându-se într-un infinit de cioburi la contactul cu solul. Bucurându-se de ultimele momente de trăire, frunzele muribunde ale arborilor de toate vârstele se prăbuşesc în botezul revigorant al apei, lăsându-şi vechii camarazi goi şi lipsiţi de apărare în faţa frigului care va urma să vină. Acum, şiroaiele abundente de lichid se scurg greoi în josul străzii, măturând cadavrele nesemnificative ale naturii, curăţând străzile de mizeriile umane, lăsându-i culoar liber visătorului, care, pierdut în lumea lui, se plimbă ca un stingher drogat, ce poate fi uşor asemănat cu o stafie, pierdută printre dansul jucăuş al stropilor reci de ploaie.
Sunetele mute se pierd în scurt timp în negura nopţii, care de această dată şi-a făcut apariţia mai devreme decât de obicei. Străzile care până adineauri erau populate de spiritele naturii, acum sunt pierdute în lacuna uitată a timpului şi nu mai durează mult până când întreg oraşul este cuprins de linişte. Cu spatele sprijinit de peretele uneia din multitudinea de case de pe stradă şi cu privirea îndreptată în vidul celest, visătorul îşi duce mâna stângă în buzunarul călduros şi încăpător al blugilor săi, scoţând o ţigară din pachetul său marca "Black Cherry", pe care ulterior o aprinde şi începe să o fumeze, lăsându-se cuprins în toată profunzimea sa de acalmia momentului.
"Prezentul...acum, aici, şi totuşi, atât de relativ..." spune el în cele din urmă, aprinzându-şi încă o ţigară
"Acum înţelegi de ce am fugit?" îl întrerupe o voce feminină
Pierdut în lumea lui, el îşi fumează în continuare ţigara, rămânând cu ochii aţintiţi undeva, în gol, fără să-i acorde vreo atenţie corpului neclar care se materializează parcă din neant, ale căror trăsături se clarifică odată cu micşorarea distanţei dintre cei doi. Aflându-se acum unul în faţa celuilalt, visătorul îşi coboară privirea, uitându-se indiferent la noul venit, dezinteresat de orice altceva în afară de lumea lui.
Liniştea este întreruptă pentru scurt timp de punerea în funcţiune a stâlpilor de lumină ai străzii, lucru care ar fi trebuit să se întâmple în urmă cu câteva ore, datorită beznei care puse stăpânire peste oraş. Situat chiar în bătaia razelor artificiale ale unuia dintre corpurile de iluminat, noul venit continuă să se uite fix în ochii celui cu care încercase mai devreme să se antreneze într-un dialog. Acesta din urmă, tresărind din starea anterioară de reverie, examinează atent personajul din faţa lui: o adolescentă pe cale să devină adult, înaltă, slabă, cu părul şaten, scurt în spate, dar destul de lung în partea din faţă, cu un medalion ciudat la gât...
" Cine eşti?" întreabă visătorul, de această dată uitându-se fix la medalionul interlocutorului
" Sper că glumeşti... "
" De fapt vorbesc cât se poate de serios, şi cu riscul de a mă repeta, te mai întreb o dată: cine eşti? "
" Ce îţi spun ţie simţurile? "
" Dar ţie judecata? "
" Judecata este doar o altă iluzie... "
" La fel şi simţurile. "
" De ce? "
" De ce nu? "
" Ştii cine sunt. "
" Şi tu. "
" Îmi dai dreptate. "
" Ştiu. "
" Ca să-ţi răspund la întrebare: judecata te bagă în iluzii...simţurile te scot, dar asta doar dacă te deschizi destul de mult ca să le asculţi. "
" Nu te-ai schimbat deloc, Velik. "
" Tu de ce ai făcut-o? "
" Ţi se pare c-aş fi făcut-o? "
" Nu ştiu? "
" Ba ştii. "
" Mir, eşti de groază, nu alta. " spune Velik zâmbind
Făcând un schimb rapid de priviri, cei doi încep să râdă sincer, ca doi copii după cea dintâi joacă. Lăsând ţigara din mână, Mir se îndreaptă spre fată, îmbrăţişând-o cu căldură.
" Mi-ai lipsit, puştoaico..."
" ...şi tu mie. "
Continuându-şi maratonul celest sub îndrumarea divinului zefir, masele infime de nori pălesc în favoarea razelor sublime ale lunii, care îşi fac apariţia după o aşteptare destul de îndelungată. Cerul, până nu demult obscur, acum este iluminat de prietenii lui îndepărtaţi: astrele. În mijlocul acestor lucruri mărunte, de-o parte şi de alta, sunt ei.
Mir Velik by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.
